Descriere

IATĂ, ABIA ACUM
…Am cunoscut viața mai din plin, iată, abia acum,
la 79 de ani, când am fost legat de pat, de mâini și de piciorul
drept,
foarte strâns, o noapte întreagă, la spitalul 6,
așa‑zis de nebuni, din urbea adoptivă, de pe Repedele Criș.
Fericirea mea a coincis cu șocul, din două motive:
Primul, pentru că piciorul stâng, cu care se începe orice defilare,
cel care este un fel de prelungire a inimii
în imaginativul meu armanian – unde creez lumi
mai paralele decât ai crede că e posibil, aproape niște dedublări –,
piciorul stâng, deci, era liber, complet liber,
într‑o libertate sfidătoare, îmi vine să zic, dar mă abțin.

Cel de‑al doilea, coincidentul cu fericirea,
în loc să fie teluric, ca orice șoc viabil,
mi se bălăngănea, pur și simplu, între doi nervi
rătăciți de turma neurologică, aia de care depindem
ca entități cognitive; ei bine, fericirea care emana din piciorul
stâng
devenise destul de moleșită și surmenată,
dat fiind că mâinile erau strangulate, condamnate
la nemișcare silnică, iar când încercam să le mișc,
îmi provocau răni ca niște bebeluși ai rănilor, muți și cuminți –

Alexandru Sfârlea este poet până‑n vârful unghiilor! El cultivă un lirism dur, de o energie organică, nu o dată crispat, convulsionat, așternându‑și o mască ce se dovedește a fi până la urmă chiar propria înfățișare. Ficțiunea concrește convingător cu figura existențială. (Gheorghe Grigurcu)

ISBN 978-630-6692-49-1