Produse noi
Egiptul nu este doar un nume din manualele de istorie, ci un cadru viu al unor evenimente fundamentale relatate în Scriptură. De la Avraam și Iosif până la Moise și Exod, Egiptul apare ca loc al încercării, dar și al descoperirii puterii lui Dumnezeu. Aici, poporul ales a cunoscut atât robia, cât și eliberarea, iar prin aceasta istoria Egiptului devine o oglindă a luptei dintre credință și necredință, dintre puterea oamenilor și suveranitatea divină.
În cafeneaua unde mă duc de obicei sâmbăta era puțină lume, căldura îi speria pe oameni. Doi bărbați cu părul alb pe care îi întâlneam des, cu discuțiile lor interminabile, un bărbat mai în vârstă, care venea în fiecare șabat și citea, și un nevăzător cu un câine Golden retriever, erau clienții permanenți.
– Șalom, domnule, mi s-a adresat un bărbat înalt, între două vârste, care tocmai intrase în local însoțit de două femei.
– Șalom, i-am răspuns, cu toate că nu-mi era cunoscut.
– Ocupați o masă, le-a spus el însoțitoarelor lui, vin și eu imediat, după care s-a așezat la masa mea.
– Nu mă recunoști? mi s-a adresat.
– Nu, i-am răspuns, de unde să te cunosc?
– Șaul, s-a prezentat. Acum douăzeci de ani, în curtea interioară a unui bloc dintr-un cartier rău famat al orașului, ai sosit cu o ambulanță de terapie intensivă.
Titlul volumului de față nu e întâmplător. L-am ales, în urmă cu mai bine de cinci ani, cu scopul de a iniția o rubrică permanentă într-o publicație lunară românească, la care am colaborat în toată această perioadă, până în momentul în care cooperarea (care, în ochii mei, era importantă) a fost brusc curmată de redacție.
Ideea care se ascundea (dar, de fapt, care era clară de la bun început) în spatele acestei inițiative era de a prezenta cititorului român o imagine, pe cât se poate de obiectivă (deși, oricât am încercat, nu am putut împiedica strecurarea unui semnificativ procent de subiectivism perfect explicabil), a situației în care decurge viața noastă, a israelienilor, în acest deceniu al mileniului al treilea, o existență deloc simplă, greu de înțeles, mai ales pentru cine nu o simte și nu o trăiește zi cu zi, noapte de noapte.
Am înnebunit puțin
Din două motive
Pe care nu o să ți le spun
Niciodată.
Unul dintre ele
Ar fi primul
Iar cel de-al doilea
E consecința primului.
Dar în sens invers.
Zâmbeau amândoi ca niște copii ghiduși. Fiecare credea că, după ce treci de vârsta de douăzeci-treizeci de ani, devine tot mai greu să te apropii de cineva, să îți dai voie să fii tu însuți în compania altora și să legi noi prietenii. E din ce în ce mai dificil să lași garda jos, să îți exprimi sentimentele, îndoielile, vulnerabilitățile, să te oprești din pozat și din ce în ce mai ușor să judeci, să cataloghezi pe cineva, să îți faci un calcul rapid și pragmatic dacă merită să investești timp prețios sau nu. Ei doi, însă, nu aveau nevoie de niciun calcul. Acum se aveau unul pe altul.
– David! Stai!
Dar David nu se opri. Dacă ar fi existat și cea mai mică șansă să-și salveze familia, trebuia să se grăbească. Îi părea rău pentru cele trei santinele, dar Cara și copiii aveau prioritate. Ei nu erau antrenați în luptă, nu aveau sulițe și nici nu puteau întrece în fugă un dinozaur. Santinelele trebuiau să se descurce.
Întoarse capul pentru o clipă și nu-l mai zări pe Horațiu. Era singur. La naiba!
Alergă câteva minute bune. Picioarele îl dureau, inima îi bătea cu putere și plămânii cereau aer. Mai mult aer. Alerga din răsputeri, sărind peste copaci, pietre și oameni ce fuseseră prea lenți pentru dinozauri.
În gara Vințul de Jos, era noaptea, în vagon, pe masa de serviciu, ardea o lampă de masă cu petrol, șeful de tren s‑a dus la biroul de mișcare pentru dispoziții de la impiegatul de mișcare pentru formarea trenului de întoarcere, iar eu am rămas în vagonul de manipulație. Locomotiva manevra prin stație, servită de restul oamenilor din echipă. Eu nu știu pentru ce m‑am dat jos din vagon și în acest timp, locomotiva a dat un șut la niște vagoane, care, lovind prea tare vagonul de manipulație, a făcut să se răstoarne lampa de petrol de pe masă și să se aprindă documentele de pe masă pentru încărcăturile trenului de întoarcere. Focul l‑am stins eu, aruncând șuba de piele peste el. Noroc că documentele n‑au ars complet și că nu s‑a întins la celelalte lucruri din vagon.
Iulia Adam este consilier pentru dezvoltare personală și psihonutriție, creator de conținut în mediul online și vocea schimbării, prin vlog‑urile motivaționale pe care le face de ani de zile, transmițând tuturor că se poate să renaști dacă‑ți dorești cu adevărat.
Prin faptul că a slăbit 60 de kilograme fără intervenții chirurgicale, a atras zeci de mii de oameni în comunitățile ei din media socială, demonstrând că se poate, fiindcă puterea se află în interiorul fiecăruia.
Susține schimbarea stilului de viață cu tot ceea ce presupune el: alimentație sănătoasă, obiceiuri conștiente și percepția sinelui într‑o manieră pozitivă.
Am avut un vis. Cu un colț anume din casa bunicii. Îmi amintesc perfect cum arăta casa atunci, iar acest vis mi‑a adus înapoi amintiri dragi de demult. Am avut nevoie de un vis ca să deblocheze în mintea mea liniștea, puterea, rădăcinile și amintiri frumoase, dragi, din copilărie și le‑am scris ca să nu le mai uit.
Spune-mi,
dacă te-aș suna la prima oră a dimineții
și ți-aș spune că te iubesc,
apoi aș închide,
m-ai suna înapoi?
„Miliardarul neliniştit” Ravel Blok, autoritarul proprietar al concernului Blok, stătea culcat pe spate în cabana găsită ca printr-o nesperată minune divină, atunci când frigul, disperarea şi foamea păreau că-l vor învinge. Rătăcit în Munţii Cobaltici, cu forţele tot mai scăzute, singur, cutreiera de patru zile un deşert de zăpadă pe o porţiune de teren ce n-o putea regăsi nicicum pe harta primită în agenţia de turism de la Lupla.
